navozovat
/[ˈnavozovat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to induce, to bring about, to evoke
Etymology
From na- + vodit + -ovat.
Forms
- navoditperfective
- navozovatinfinitive
- navozovatiinfinitive
- navozovánínoun-from-verb
- navozujifirst-person • indicative • singular
- navozujucolloquial • first-person • indicative • singular
- navozujemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- navozujmefirst-person • imperative • plural
- navozuješindicative • second-person • singular
- navozujeteindicative • plural • second-person
- navozujimperative • second-person • singular
- navozujteimperative • plural • second-person
- navozujeindicative • singular • third-person
- navozujíindicative • plural • third-person
- navozujoucolloquial • indicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- navozujemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- navozujícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- navozujíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:navozovat, navozovati
| I | navozuji, navozuju |
| we | navozujeme |
| you (sg) | navozuješ |
| you (pl) | navozujete |
| he/she/it | navozuje |
| they | navozují, navozujou |
I
navozuji, navozuju
we
navozujeme
you (sg)
navozuješ
you (pl)
navozujete
he/she/it
navozuje
they
navozují, navozujou
Full conjugation of navozovat →