nabíhat
/[ˈnabiːɦat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to be starting
Forms
- naběhnoutperfective
- nabíhatinfinitive
- nabíhatiinfinitive
- nabíhánínoun-from-verb
- nabíhámfirst-person • indicative • singular
- nabíhámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- nabíhejmefirst-person • imperative • plural
- nabíhášindicative • second-person • singular
- nabíháteindicative • plural • second-person
- nabíhejimperative • second-person • singular
- nabíhejteimperative • plural • second-person
- nabíháindicative • singular • third-person
- nabíhajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- nabíhajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- nabíhajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- nabíhajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:nabíhat, nabíhati
| I | nabíhám |
| we | nabíháme |
| you (sg) | nabíháš |
| you (pl) | nabíháte |
| he/she/it | nabíhá |
| they | nabíhají |
I
nabíhám
we
nabíháme
you (sg)
nabíháš
you (pl)
nabíháte
he/she/it
nabíhá
they
nabíhají