letět
/[ˈlɛcɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to fly
- 2.to be in fashion
Forms
- přiletětperfective
- odletětperfective
- doletětperfective
- letětinfinitive
- letětiinfinitive
- letěnínoun-from-verb
- letímfirst-person • indicative • singular
- letímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- leťmefirst-person • imperative • plural
- letíšindicative • second-person • singular
- letíteindicative • plural • second-person
- leťimperative • second-person • singular
- leťteimperative • plural • second-person
- letíindicative • singular • third-person
- letíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- poletímfirst-person • singular
- poletímefirst-person • plural
- poletíšsecond-person • singular
- poletíteplural • second-person
- poletísingular • third-person
- poletíplural • third-person
- letěmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- letícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- letíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:letět, letěti
| I | letím, poletím |
| we | letíme, poletíme |
| you (sg) | letíš, poletíš |
| you (pl) | letíte, poletíte |
| he/she/it | letí, poletí |
| they | letí, poletí |
I
letím, poletím
we
letíme, poletíme
you (sg)
letíš, poletíš
you (pl)
letíte, poletíte
he/she/it
letí, poletí
they
letí, poletí