léčit
/[ˈlɛːt͡ʃɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to heal
- 2.to treat (to apply medical care to)
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech léčiti, from Proto-Slavic *lěčiti.
Forms
- vyléčitperfective
- léčitinfinitive
- léčitiinfinitive
- léčenínoun-from-verb
- léčímfirst-person • indicative • singular
- léčímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- lečmefirst-person • imperative • plural
- léčemefirst-person • imperative • plural
- léčmecolloquial • first-person • imperative • plural
- léčíšindicative • second-person • singular
- léčíteindicative • plural • second-person
- lečimperative • second-person • singular
- léčiimperative • second-person • singular
- léčcolloquial • imperative • second-person • singular
- lečteimperative • plural • second-person
- léčeteimperative • plural • second-person
- léčtecolloquial • imperative • plural • second-person
- léčíindicative • singular • third-person
- léčíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- léčemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- léčícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- léčíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:léčit, léčiti
| I | léčím |
| we | léčíme |
| you (sg) | léčíš |
| you (pl) | léčíte |
| he/she/it | léčí |
| they | léčí |
I
léčím
we
léčíme
you (sg)
léčíš
you (pl)
léčíte
he/she/it
léčí
they
léčí