hroutit
/[ˈɦrou̯cɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to crumple, crumble, collapse
- 2.(person): to break down
Forms
- zhroutitperfective
- hroutitinfinitive
- hroutitiinfinitive
- hroucenínoun-from-verb
- hroutímfirst-person • indicative • singular
- hroutímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- hruťmefirst-person • imperative • plural
- hroutěmefirst-person • imperative • plural
- hroutíšindicative • second-person • singular
- hroutíteindicative • plural • second-person
- hruťimperative • second-person • singular
- hroutiimperative • second-person • singular
- hruťteimperative • plural • second-person
- hroutěteimperative • plural • second-person
- hroutíindicative • singular • third-person
- hroutíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- hroutěmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- hroutícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- hroutíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:hroutit, hroutiti
| I | hroutím |
| we | hroutíme |
| you (sg) | hroutíš |
| you (pl) | hroutíte |
| he/she/it | hroutí |
| they | hroutí |
I
hroutím
we
hroutíme
you (sg)
hroutíš
you (pl)
hroutíte
he/she/it
hroutí
they
hroutí