halit
/[ˈɦalɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to cover
Etymology
In Old Czech found only prefixed othaliti (“to uncover”). Related to holý, haluz.
Forms
- halitinfinitive
- halitiinfinitive
- halenínoun-from-verb
- halímfirst-person • indicative • singular
- halímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- halmefirst-person • imperative • plural
- halíšindicative • second-person • singular
- halíteindicative • plural • second-person
- halimperative • second-person • singular
- halteimperative • plural • second-person
- halíindicative • singular • third-person
- halíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- halemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- halícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- halíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:halit, haliti
| I | halím |
| we | halíme |
| you (sg) | halíš |
| you (pl) | halíte |
| he/she/it | halí |
| they | halí |
I
halím
we
halíme
you (sg)
halíš
you (pl)
halíte
he/she/it
halí
they
halí