hřešit
/[ˈɦr̝ɛʃɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to sin
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech hřěšiti, from Proto-Slavic *grěšiti.
Forms
- -past • plural
- zhřešitperfective
- hřešitinfinitive
- hřešitiinfinitive
- hřešenínoun-from-verb
- hřešímfirst-person • indicative • singular
- hřešímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- hřešmefirst-person • imperative • plural
- hřešíšindicative • second-person • singular
- hřešíteindicative • plural • second-person
- hřešimperative • second-person • singular
- hřešteimperative • plural • second-person
- hřešíindicative • singular • third-person
- hřešíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- hřešemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- hřešícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- hřešíceplural • present
Conjugation
Infinitive:hřešit, hřešiti
| I | hřeším |
| we | hřešíme |
| you (sg) | hřešíš |
| you (pl) | hřešíte |
| he/she/it | hřeší |
| they | hřeší |
I
hřeším
we
hřešíme
you (sg)
hřešíš
you (pl)
hřešíte
he/she/it
hřeší
they
hřeší