fušovat
/[ˈfuʃovat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to botch, to bungle
Synonyms & related words
Etymology
Borrowed from German pfuschen.
Forms
- zfušovatperfective
- fušovatinfinitive
- fušovatiinfinitive
- fušovánínoun-from-verb
- fušujifirst-person • indicative • singular
- fušujucolloquial • first-person • indicative • singular
- fušujemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- fušujmefirst-person • imperative • plural
- fušuješindicative • second-person • singular
- fušujeteindicative • plural • second-person
- fušujimperative • second-person • singular
- fušujteimperative • plural • second-person
- fušujeindicative • singular • third-person
- fušujíindicative • plural • third-person
- fušujoucolloquial • indicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- fušujemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- fušujícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- fušujíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:fušovat, fušovati
| I | fušuji, fušuju |
| we | fušujeme |
| you (sg) | fušuješ |
| you (pl) | fušujete |
| he/she/it | fušuje |
| they | fušují, fušujou |
I
fušuji, fušuju
we
fušujeme
you (sg)
fušuješ
you (pl)
fušujete
he/she/it
fušuje
they
fušují, fušujou