finta
/[ˈfɪnta]/
Czechnoun
Definitions
- 1.colloquialfeint, trick
V karty hrál ne vždy poctivě, znaje mnoho rozličných fortelů a fint.
Etymology
Borrowed from German Finte.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Accusative | fintu | finty |
| Vocative | finto | finty |
| Locative | fintě | fintách |
| Instrumental | fintou | fintami |
| Nominative | finta | finty |
| Genitive | finty | fint |
| Dative | fintě | fintám |
Accusative
Singular
fintu
Plural
finty
Vocative
Singular
finto
Plural
finty
Locative
Singular
fintě
Plural
fintách
Instrumental
Singular
fintou
Plural
fintami
Nominative
Singular
finta
Plural
finty
Genitive
Singular
finty
Plural
fint
Dative
Singular
fintě
Plural
fintám