fňukat
/[ˈfɲukat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to whimper
- 2.to moan, bitch, carp, whine
Forms
- fňukatinfinitive
- fňukatiinfinitive
- fňukánínoun-from-verb
- fňukámfirst-person • indicative • singular
- fňukámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- fňukejmefirst-person • imperative • plural
- fňukášindicative • second-person • singular
- fňukáteindicative • plural • second-person
- fňukejimperative • second-person • singular
- fňukejteimperative • plural • second-person
- fňukáindicative • singular • third-person
- fňukajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- fňukajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- fňukajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- fňukajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:fňukat, fňukati
| I | fňukám |
| we | fňukáme |
| you (sg) | fňukáš |
| you (pl) | fňukáte |
| he/she/it | fňuká |
| they | fňukají |
I
fňukám
we
fňukáme
you (sg)
fňukáš
you (pl)
fňukáte
he/she/it
fňuká
they
fňukají