chytat
/[ˈxɪtat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to catch, imperfective of chytit
- 2.imperfective of chytnout
Forms
- chytitperfective
- chytatinfinitive
- chytatiinfinitive
- chytánínoun-from-verb
- chytámfirst-person • indicative • singular
- chytámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- chytejmefirst-person • imperative • plural
- chytášindicative • second-person • singular
- chytáteindicative • plural • second-person
- chytejimperative • second-person • singular
- chytejteimperative • plural • second-person
- chytáindicative • singular • third-person
- chytajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- chytajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- chytajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- chytajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:chytat, chytati
| I | chytám |
| we | chytáme |
| you (sg) | chytáš |
| you (pl) | chytáte |
| he/she/it | chytá |
| they | chytají |
I
chytám
we
chytáme
you (sg)
chytáš
you (pl)
chytáte
he/she/it
chytá
they
chytají