brnět
/[ˈbr̩ɲɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to tingle
Synonyms & related words
Synonyms
- mravenčit
Etymology
Inherited from Old Czech brněti, from Proto-Slavic *brьněti.
Forms
- brnětinfinitive
- brnětiinfinitive
- -noun-from-verb
- brnímfirst-person • indicative • singular
- brnímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- brňmefirst-person • imperative • plural
- brníšindicative • second-person • singular
- brníteindicative • plural • second-person
- brňimperative • second-person • singular
- brňteimperative • plural • second-person
- brníindicative • singular • third-person
- brníindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- brněmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- brnícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- brníceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:brnět, brněti
| I | brním |
| we | brníme |
| you (sg) | brníš |
| you (pl) | brníte |
| he/she/it | brní |
| they | brní |
I
brním
we
brníme
you (sg)
brníš
you (pl)
brníte
he/she/it
brní
they
brní