blinkat
/[ˈblɪŋkat]/
Czechverb
Definitions
- 1.diminutive of blít
- 2.to puke, to vomit
Forms
- blinkatinfinitive
- blinkatiinfinitive
- blinkánínoun-from-verb
- blinkámfirst-person • indicative • singular
- blinkámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- blinkejmefirst-person • imperative • plural
- blinkášindicative • second-person • singular
- blinkáteindicative • plural • second-person
- blinkejimperative • second-person • singular
- blinkejteimperative • plural • second-person
- blinkáindicative • singular • third-person
- blinkajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- blinkajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- blinkajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- blinkajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:blinkat, blinkati
| I | blinkám |
| we | blinkáme |
| you (sg) | blinkáš |
| you (pl) | blinkáte |
| he/she/it | blinká |
| they | blinkají |
I
blinkám
we
blinkáme
you (sg)
blinkáš
you (pl)
blinkáte
he/she/it
blinká
they
blinkají