bít
/[ˈbiːt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to beat (to strike or pound repeatedly)
- 2.to fight
Forms
- zbítperfective
- bítinfinitive
- bítiinfinitive
- -noun-from-verb
- bijifirst-person • indicative • singular
- bijufirst-person • indicative • singular
- bijemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- bijmefirst-person • imperative • plural
- biješindicative • second-person • singular
- bijeteindicative • plural • second-person
- bijimperative • second-person • singular
- bijteimperative • plural • second-person
- bijeindicative • singular • third-person
- bijíindicative • plural • third-person
- bijouindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- bijemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- bijícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- bijíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:bít, bíti
| I | biji, biju |
| we | bijeme |
| you (sg) | biješ |
| you (pl) | bijete |
| he/she/it | bije |
| they | bijí, bijou |
I
biji, biju
we
bijeme
you (sg)
biješ
you (pl)
bijete
he/she/it
bije
they
bijí, bijou