černit
/[ˈt͡ʃɛrɲɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to blacken
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech črniti. By surface analysis, černý + -it.
Forms
- černitinfinitive
- černitiinfinitive
- černěnínoun-from-verb
- černímfirst-person • indicative • singular
- černímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- černěmefirst-person • imperative • plural
- čerňmefirst-person • imperative • plural
- černíšindicative • second-person • singular
- černíteindicative • plural • second-person
- černiimperative • second-person • singular
- čerňimperative • second-person • singular
- černěteimperative • plural • second-person
- čerňteimperative • plural • second-person
- černíindicative • singular • third-person
- černíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- černěmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- černícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- černíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:černit, černiti
| I | černím |
| we | černíme |
| you (sg) | černíš |
| you (pl) | černíte |
| he/she/it | černí |
| they | černí |
I
černím
we
černíme
you (sg)
černíš
you (pl)
černíte
he/she/it
černí
they
černí